MARGINIMEA SIBIULUI  < Inapoi

Pentru ca si-au ridiat casele pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei , acolo unde se intalnesc dealul cu muntele, oamenilor, ale caror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii si astazi, li sa spus 'margineni'.

La vest de Sibiu, o salba de sate romanesti carora le-a priit de minune aerul civilizatiei sasesti alcatuieste cea ce se numeste de secole incoace 'Marginimea'.La rasarit, ea incepe cu satul Boita, pe dreapta Oltului, acolo unde se intra in defileul purtand acelasi nume. La apus, Jina vesteste celalalt capat, iar hotar sunt apele Sebesului. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au durat case de brad, acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Aici, in tihna si cu temeinicie pe care surgerea vremii n-a slabit-o, ei si-au vazut mai departe de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a dat masura maiestriei lor.

De cand se stiu, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Pastorii isi duceau turmele din pasune in pasune, pana peste Dunare, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit atingeau Caucazul. Intre cele mai vestite asezari ale Marginimii Sibiului se rostesc nume ca Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Iata si ce spun unele dintre cele mai venerabile 'certificate de nastere': Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. Aceasta lume i-a dat lumii mari, mai catre zilele noastre, pe Cioran, pe Noica si pe Goga.