Istorie
Egiptul se mândrește cu una dintre cele mai vechi civilizații. În perioada dintre anii 3000 î.Ch. și 525, când în regatele egiptene au domnit mai mulți faraoni, istoricii delimitează trei etape diferite. Din această vreme ne-au rămas amintirile istorice cele mai frumoase și cele mai de preț, ceea ce fac Egiptul atât de atrăgător. Comorile și științele antice egiptene i-au fermecat chiar și pe greci. În anul 332 î.Ch. Alexandru cel Mare, domnitorul macedonean, a întemeiat o dinastie nouă. În anul 30 î.Ch., Egiptul a ajuns sub jurisdicția Imperiului Roman, administrat din capitala bizantină, Constantinopol. În 642 au fost cuceriți de arabi, care au impus araba limbă oficială și ca religie islamul. După ce, în anul 1517, Egiptul a ajuns sub dominația otomană, s-a înregistrat o perioadă de declin în viața economică și culturală a țării. La sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, a urmat o perioadă scurtă de influență franceză, după care puterea a revenit regelui turc, Mohammed Ali. Egiptul a acumulat datorii mari față de Marea Britanie, prin urmare, în anul 1882, englezii au preluat controlul țării și al Canalului Suez. În 1914, a devenit parte integrantă a protectoratului britanic, iar din 1922 a obținut independență formală. În al Doilea Război Mondial armata germană a fost nimicită în vestul țării, la El-Alamein. Egiptul și-a obținut independența în 1953. Țara a fost condusă de generalul Mohamed Naguib, până în 1954, când puterea a fost preluată de generalul Gamal Abdel Nasser. În anul 1956, Canalul Suez a fost numit proprietate națională. În 1961, cu ajutor financiar și tehnic sovietic, a început construirea Marelui Baraj de la Aswan.
În 1967, în urma războiului de șase zile cu Israelul, Egiptul a pierdut peninsula Sinai, care în anul 1978 i-a revenit Egiptului în urma tratatului semnat la Camp David. Apropierea de lumea arabă a cauzat izolarea Egiptului, dar după asasinarea lui Sadat, noul președinte, Hoszni Mubarrak, a făcut tot posibilul pentru a menține relațiile bune cu „vestul“. Totodată a făcut eforturi considerabile pentru obținerea autonomiei palestiniene în Israel. Astfel relația Egiptului cu majoritatea țărilor arabe s-a îmbunătățit, relație care în zilele noastre se bazează în primul rând pe turism.
Date geografice
Egiptul este cea mai populată țară a Africii de Nord, în nord este scăldat de Marea Mediterană, iar în est de Marea Roșie. La vest, Egiptul se învecinează cu Libia, la sud cu Sudan și la nord-est cu Israel. În partea vestică se află Deșertul Libian, care ocupă două treimi din teritoriul țării, o pustietate întreruptă doar de câteva oaze, ca Kharga, Siwa sau Dakhla. Partea estică a țării este alcătuită de munții așezați paralel cu malul Mării Roșii și de Deșertul Arabic, care se întinde și în peninsula Sinai. Între deșert și țărmul muntos al Mării Roșii, întregul teritoriu este străbătut de fluviul Nil. Aproape întreaga populație a țării se centralizează pe această fâșie fertilă.
Cairo
Capitala Egiptului și, totodată, cel mai mare oraș al Africii cu 15 milioane de locuitori, situat pe malul drept al Nilului a fost fondat în anul 969. În raportul egiptean este un oraș tânăr, totuși este cel mai mare centru industrial, comercial și cultural al țării. Atracția turistică principală o constituie obiectivele turistice de la Giza, în primul rând piramidele, situate pe malul stâng al Nilului. Cairo este o metropolă cu o viață ce pulsează, în care se îmbină perfect prezentul modern cu istoria antică.
Orașul se poate împărți în mai multe zone: „cartierul“ islamic se caracterizează prin moschee, biserici, iar aerul este pătruns de mireasma florilor și de aroma condimentelor. Aici se află Citadela, o fortăreață medievală, construită acum 700 de ani. Partea romană a orașului este mai veche cu câteva secole decât cea islamică. Este una dintre primele locuri din lume unde s-au stabilit comunități creștine și totodată locul sfânt al evreilor, musulmanilor și creștinilor care trăiesc aici. Giza se situează pe malul vestic al Nilului cu piramidele ultimilor faraoni ai dinastiei a IV-a, adică cu monumentele funerare ale faraonilor Kheops, Chefren și Mukerinos. Piramidele sunt despărțite de deșert de către Sphinxul cu trup de leu și față de om.
Luxor, Karnak
Sunt cele mai vizitate locuri din Egipt. Obiectivul cel mai cunoscut este templul dedicat zeilor Amon și Chons. Karnak, orașul templelor zeului Amon se află la aproximativ 2 km de Luxor. Zidurile templelor, obeliscul și statuile rămase peste vreme impresionează puternic vizitatorii. Templele din Karnak au fost construite acum 2000 de ani, cel mai mare dintre ele având o suprafață de peste 5000 mp, fiind cunoscut drept una dintre minunile arhitecturii antice.
Aswan
Orașul antic este situat în nordul Egiptului, pe malul drept al Nilului. În anul 1960 s-a construit aici Marele baraj, factor important în viața egiptenilor din punct de vedere al producerii energiei electrice și irigației. Printre atracțiile turistice principale se numără templul din Philae, situat pe una dintre insulele de pe Nil. Aswan este unul dintre cele mai frumoase locuri din valea Nilului, numit și „poarta Africii“. De atmosfera orașului aparțin și pânzele albe ale iahturilor, care sunt totodată și mijloacele principale de transport între insule, deoarece în Aswan nu există nici un pod.
Valea Regilor și Reginelor
Pe malul vestic al Nilului, la poalele unor creste muntoase ce se înalță deasupra peisajului, se află imperiul proslăvit al celor morți. Mormintele regale provin din perioada dinastiilor 18-20. Timp de aproape 500 ani, faraonii au fost înmormântați în morminte săpate în stâncă dintre care cel mai cunoscut este monumentul funerar al lui Tutankhamon. Aceste morminte sunt împodobite cu minunate basoreliefuri și mici picturi viu colorate. În imediata apropiere, se află Valea Reginelor, cu mormintele acestora și ale copiilor regilor. Cele mai cunoscute monumente din această vale sunt: templul impresionant al reginei Hatshepsut și Coloșii lui Memnon.